De pe site-ul editurii Publica am aflat că a fost lansată cartea Un fiu al publicităţii. Revin cu mai multe informaţii după ce o voi achiziţiona. Momentan redau descrierea de pe site-ul editurii.
Despre autor:
A creat şi condus campanii celebre pentru Citroën, Carte Noire, Carrefour. E faimos şi pentru campaniile prezidenţiale ale lui François Mitterand (La force tranquille, Génération Mitterand). Jacques Séguéla stă la originea întâlnirii între Nicolas Sarkozy şi Carla Bruni.
Despre carte:
Dacă este să-l credem pe Jacques Séguéla, “comunicăm numai prin injecţii de imaginar”. Într-o asemenea stare de lucruri, publicitatea are o poziţie privilegiată: “defrişează fantasmele oamenilor”, ne proiectează într-o “vârstă a visului”, pregateşte “noul opium al popoarelor”… Trebuie să ne întoarcem la copilărie, să ne rafinăm instrumentele de căutare a fericirii. Ca să ne convingă, Jacques Séguéla îşi reaminteşte discuţii cu presedinţi de state, cu directori de companii, cu tovarăşi din copilărie. Sursa: Publica
Kosarom împreună cu Radio 21 derulează o campanie, începând cu data de 14 aprilie, sub forma unui reality-show. De pe site-ul Kosarom aflăm că:
Mihai Morar şi Daniel Buzdugan au fost „angajaţi” directori ai Kosarom. Ei vor descoperi împreună cu ascultătorii Radio 21 ce înseamnă brandul Kosarom şi de ce produsele de carne şi preparate din carne Kosarom sunt unice pe piaţa romanească,preparate care sunt sigure şi sunt produse în sistem integrat 100% românesc. Vor face un plan de promovare a preparatelor Kosarom, vor vizita fabrica împreună cu ascultătorii şi vor organiza un picnic de 1 Mai.
Ce mi se pare mai interesant, e că pe site-ul firmei apare noua identitate Kosarom:
Primarul mort este titlul editorialului de astăzi a lui Marius Tucă. Un editorial care merită citit, deoarece prezintă o realitate cruntă care urmează să înceapă, dacă nu a început deja, pe 2 mai.
” (…) marketingul poate să-l facă după chipul şi asemănarea sectorului, oraşului în care candidează, dacă alegătorul îl vrea mut, mut o să fie, dacă-l vrea şmecher, şmecher o să fie, spuneţi-le băieţilor ce candidat vreţi şi pe-ăla o să vi-l dea, la noi se vinde nimicul la preţ de trufanda, bine îmbrăcat, bine pomădat şi mai ales bine marketizat, candidatul poate să vă fie ales frumos îmbrăcat şi încălţat, dar cît se poate de mort, o alegere care poate fi la o adică mai cinstită şi mai ieftină decît alegerea unui primar viu, aşadar hai să alegem un mort (…)”
Cât este marketing şi cât este realitate în campanie electorală? Care este adevărata faţă a candidatului la funcţia de primar?
Campania electorală este mai mult o luptă a celor din spatele candidatului, a mecanismelor şi a strategiilor de marketing utilizate, este o competiţie în care doar aparent avem puterea de decizie. De cele mai multe ori suntem puşi în situaţia de a alege prin excludere între nişte marionete ambalate în foiţă de staniol.
Deoarece se vorbeşte din ce în ce mai mult de responsabilitate socială corporatistă(CSR), eram curioasă să văd ce se întâmplă şi practic în acest domeniu. Probabil că marile corporaţii, care par a susţine şi a fi alături în lupta împotriva problemelor sociale sau de mediu, fac acest lucru doar pentru imagine, în realitate CSR-ul fiind doar un instrument utilizat atunci când e nevoie de vizibilitate. De ce spun acest lucru? Deoarece citeam aici că Greenpeace acuză compania Unilever, cea care se află în spatele produselor Dove, de distrugerea pădurilor din Indonezia. Unilever foloseşte pentru produsele sale uleiul de palmier, fiind cel mai important cumpărător din acest sector.
Greenpeace a început o campanie împotriva companiei Unilever, afirmând că în următorii 15-20 de ani 98% din pădurile din Indonezia nu vor mai exista. Campania este susţinută de viralul de mai jos, iar mai multe informaţii puteţi găsi pe www.weblog.greenpeace.org.
Şocant. Trist. Revoltător. Un aşa-zis artist din Costa Rica a luat un câine, l-a legat de un perete într-o galerie de artă şi l-a lăsat să moară de foame şi de sete, sub privirile vizitatorilor. De aici aflu că pe unul din pereţii expoziţiei apărea textul “eres lo que lees” (eşti ceea ce citeşti), realizat din mâncare pentru câini.
Ceea ce este şi mai revoltător e faptul că Asociaţia Biennale Centroamericana di Arte a decis că acest proiect a fost unul artistic şi a propus ca acest lucru să fie realizat din nou în 2008. În prezent se semnează o petiţie prin care să se interzică acest lucru.
Cum poate fi un animal legat, mort de foame şi de sete operă de artă?
Cum pot oamenii să nu vadă atâţia câini care mor pe stradă de foame, dar îi văd şi „îi admiră” atunci când sunt duşi într-o galerie de artă?
Vreau să menţionez încă de la început că nu-mi place să critic cărţile, ci, dimpotrivă, să le remarc într-un mod pozitiv.Am auzit multe păreri pozitive despre cartea Branding de ţară - România, lansată la editura Sigma, dar eu am o cu totul altă părere. Am apreciat iniţiativa şi am aşteptat apariţia cu nerăbdare, dar când am văzut-o am rămas dezamăgită.
La o primă vedere m-a revoltat calitatea tiparului şi a hârtiei, iar apoi, când am început să o răsfoiesc, m-a dezamăgit şi conţinutul. Cartea e structurată sub forma unor articole ce ar trebui să facă referire la brand-ul România. Am citit cu plăcere ceea ce a scris Mihai Ghyka, Ştefan Liuţe, Horia Roman Patapievici, şi alte câteva articole, însă am rămas dezamăgită de confuzia, din unele articole, dintre brand şi marcă, de descrierea unor monumente sau atracţii turistice, fără a explica legătura acestora cu brand-ul de ţară, şi de povestirea evoluţiei unor brand-uri de îmbrăcăminte din State, care nu au nici o legătură cu brand-ul România. Poate mă aşteptam eu la altceva.
Dacă tot se apropie Paştele, iar odată cu el şi excesele alimentare, m-am gândit să adaug print-urile create de Scholz & Friends, pentru Federaţia Olimpică de Sport a Germaniei. Un mod amuzant de a atrage atenţia asupra importanţei sportului, folosindu-se de sculpturile ce-i reprezintă pe David şi Abraham Lincon.
Dacă acum câteva zile vorbeam despre zebra crossing şi publicitatea pe trecerile de pietoni, acum am descoperit un nou concept; este vorba de „tiger crossing”. „Tiger crossing” este ideea de la care s-a plecat în promovarea Grădinii Zoologice din Salzburg. Dungile obişnuite ale trecerilor de pietoni au fost înlocuite, în peste 10 locaţii, de către dungi portocalii care imitau blana de tigru. Slogan-ul Grădinii Zoologice, “Salzburg Zoo: More than Zebras.”, era inscripţionat pe toate cele 10 treceri de pietoni din Salzburg.
“Epilăm orice fel de păsărici” este slogan-ul folosit de un salon de înfrumuseţare din Bucureşti. Surprinzător sau nu, Next Advertising este agenţia din spatele ideii. B&B Beauty Salon este salonul care a beneficiat de următorul print pentru promovare:
Liviu David, Creative Director la Next Advertising, explică pentru Adplayers că B&B Beauty Salon beneficia, la acea vreme, doar de un panou şi un autobuz. Singura şansă de a atrage atenţia era să creeze ceva îndrăzneţ. Şi chiar aşa s-a şi întâmplat. Promovarea s-a făcut printr-un panou OOH, prin flyere şi postere, cei de la RATB refuzând ideea de a-şi cola autobuzul cu print-ul salonului. Nu numai RATB-ul a considerat periculoasă ideea, ci şi primăria care a obligat la schimbarea sloganului.
Într-adevăr outdoor-ul este amuzant, dar atât. Probabil, în afară de un zâmbet şi de nişte comentarii pe internet nu cred că au obţinut şi altceva.
Poşta Română anunţă printr-un comunicat de presă lansarea unui concurs de creaţie pentru selectarea unui nou design de cutie poştală stradală.
Proiectele, ce vor conţine o parte teoretică (descrierea lucrării din punct de vedere tehnic) şi o parte grafică, trebuie trimise până pe data de 5 mai 2008, pe adresa Compania Naţională Poşta Română, Departamentul Relaţii Publice, Bd. Dacia nr.140, sector 2, cod 020065, Bucureşti, cu menţiunea „Cutia Poştală”.
Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul www.posta-romana.ro
Ţinând cont de afişul competiţiei, chiar au nevoie de ajutor.
